Am nascut parca ieri, dar acum un 8 luni.
Am luat doua teste de sarcina si amandoua ne-au aratat lucru clar: 2 dungi. Prin urmare am facut programare la doctor pentru comfirmare. Sunteti insarcinata, ecografia, e nici macar un bob de orez mai mic, mai precis un punct mai mare. Uite, se vedea, il vedeti? Hmmm ce sa vezi, da parca se vede ceva…. Putea sa fie orice, un nodul in gat, tot mi se parea ca ar putea fi copil. Am primit recomandare de vitamine Prenatal. Da. Atat. Vitamine. Nimic ca si suport hormonal, ce bine! Buimaca dar victorioasa am iesit din cabinet fluturand hartia subtire de la ecografie, anuntandu-l pe tatic, si el astepta cu sufletul la gura si tragand din doua tigari, cu inimia cat un purice sa sara de bucurie.
In rest, omoara-ti capul cu ganduri. E sanatos? E fata? E baiat? Merge pana la termen? Hei, sunt insarcinata! Fara sa stiu daca e fata sau baiat m-am gandit la un nume. Mai multe nume, le-am trecut pe un post-it pe fata de fete, de spate de baieti. Dar, pssst, nu anuntam inca, hai sa vedem cu precautie ce se mai intampla, ca deocamdata nu striga burta in haine. Eu aveam convingerea ca e baiat, prima sarcina, analizat antecedentele din familie, care cum si in ce ordine. Baiat, fata, baiat, fata. Da, prea putin important, pentru ca tatal sa sexul copilului. In fine, incet incet a mai luat mandea la citit si mi s-a parut mult mai interesat sa aflu cum se dezvolta din celule puiul de om. Cand e perioada de crestere a plamanilor, a membrelor, ce nevoi are plamadeala, ce as putea manaca, cum sa nu ma enervez la serviciu (revin asupra subiectului), cand a nume se dezvolta creierul, sa fiu la zi cu informatia si analizele medicale.
In luna a 3-a am fost in concediu, am umblat cu iubitul meu, am sorbit cu ochii atat cat pot vedea intr-o viata si m-am bucurat de fiecare clipa. Revenind acasa, imi era foarte somn si greu ma puteam concentra la cele ce aveam de rezolvat la munca. Am adormit pentru cateva secunde pe closet la serviciu, mediu competitiv de altfel, deh, colegii mei mai si incercau sa tipe la mine si sa muste simtind ca e loc si ca nu voi riposta. Culmea e ca femeile sunt mai rele decat barbatii, respectele mele pentru cei din urma. Am suferit ca n-am mai putut fi suficient de competitiva. Dar, mi-a trecut. Si am lasat-o balta. Seful meu, care are copii, intelegea mai bine decat mine. Chiar daca nu mi se parea amuzant, eram trasa vadit pe linie moarta.
Fetelor, nu va cramponati, curand nu mai conteza ce frecusuri apar la serviciu!
A inceput sa se iteasca si burta din haine. Foarte repede dupa 5 luni. Brusc. Nu ma mai incapeau ale mele, am cumparat haine de la barbati, pulovere. Era greu sa fac dus, sa ma asez in cada, sa ma sapunesc, sa ma spal pe cap, sa trebaluiesc. Insistam sa fiu lasata in pace, ca nu sunt bolnava, sunt INSARCINATA si ma descurc! Au trecut etapele verificarilor testelor, alte ecografii, analize, unele optionale pentru ca asa am vrut eu sa le fac pe toate. In luna a 8-a eram gospodina proaspat iesita din sistemul multinationalelor: spalam geamuri, faceam sarmale, dadeam in raspar cu apiratorul care nu performa nici el, hushuiam montanul atacator. M-am trezit nervoasa la magazin cerand vanzatorului ca vreau sa cumpar un aspirator bun, care sa traga tare si sa suga bine … imaginati-va mecla vanzatorului. Sotul era printre rafturi ... cauta cu privirea salvarea din tavan. Ma gandesc ca si acum povesteste faza prietenilor sai cum a venit una ca cumpere un aspirator …
Somnul dupa luna a 7-s e chinuitor, burta e din ce in ce mai mare, si e mai greu sa te sucesti in pat. Dau sa faci dus, sa te ridici sau sa stai pe buda. Am inceput treptat pregatirile cu cele necesare noului venit (voi reveni cu acest subiect, circula tot soiul de liste cu necesarul noului nascut, care poate fi rationalizata).
Am nascut la 42 de saptamani cu cezariana - vroiam sa nasc ca femeia dar … copilul nu avea chef. E mai bine in burta. Ce va grabiti asa cu totii?! In fine, doctorul s-a saturat si a decis sa oricum nu mai tine mult placenta (mare mirare ca a rezistat pana in acel punct) si m-a anuntat a sa vin vineri la ora 7.00. Ce misto a fost noaptea dinaintea zilei cu nasterea. Oare am dormit jumate de ora?
Asa a inceput aventura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu